Calea Victoriei a fost prima strada pavata din Romania. In 1864 s-a inceput pavarea Caii Victoriei cu piatra cubica din granit adusa tocmai din Scotia.
Numele vechi al Caii Victoriei este Podul Mogosoaiei. Actualul nume a fost dat in anul 1878, dupa ce trupele romane, ca urmare a victoriei obtinute in Razboiul de Independenta, si-au facut intrarea triumfala in oras pe aceasta artera. Cea mai cunoscuta strada din capitala Romaniei isi datoreaza existenta domnitorului Constantin Brancoveanu, care in 1692 taie un drum care sa lege mosia sa de pe malul Dambovitei cu mosia de la Mogosoaia. Totodata, Brancoveanu porunceste podirea noului drum cu barne de lemn, de aici si denumirea de Podul Mogosoaiei.
Calea Victoriei a fost asfaltata pentru prima oara in preajma Primului Razboi Mondial. De la finalul secolului al XVIII-lea si pana in perioada interbelica, Calea Victoriei cunoaste o adevarata expansiune, de o parte si de alta a sa ridicandu-se biserici, case boieresti, manastiri, pravalii, magazine de lux, restaurante, hoteluri, apoi Palatul Regal si alte institutii de stat. In anul 1842, casa ridicata de boierul Dinicu Golescu in apropierea Bisericii Kretzulescu, devine palat domnesc. Aici a functionat sediul guvernului provizoriu din timpul Revolutiei din 1848, a locuit domnitorul Alexandru Ioan Cuza (pana la abdicarea fortata din 1866) si s-a instalat Printul Carol de Hohenzollern care ii adauga inca o aripa in partea dreapta, de-a lungul Caii Victoriei, intre anii 1882 si 1885.
Palatul Regal este distrus de un incendiu in 1926 si dobandeste infatisarea actuala intre anii 1930 si 1937.
Dupa 1878, Calea Victoriei a adapostit numeroase institutii administrative, culturale sau stiintifice: CEC-ul, Palatul Postelor (actualul Muzeu de Istorie), Palatul Fundatiei Culturale Carol I (actuala Biblioteca Centrala Universitara), Casa Capsa, Academia Romana. Calea Victoriei pierde din aerul aristrocat incepand cu anul 1948, odata cu instalarea comunistilor la putere. Astfel, multe din casele boieresti sunt spulberate de buldozere, iar cele ramase devin locuinte pentru acolitii partidului. Palatul Sturdza a fost unul printre cele mai deosebite edificii aflate la Calea Victoriei. Acesta a fost ridicat intre anii 1898 si 1901 si a apartinut printului Grigore M. Sturdza, fiul domnitorului Mihail Sturdza. Dupa moartea printului, cladirea a fost vanduta statului, care a transformat-o in sediu al Ministerului Afacerilor Externe. In anii 1930, cladirea este demolata pentru a se construi un nou Minister al Afacerilor Externe.
Palatul Cantacuzino este una dintre cele mai frumoase cladiri din Bucuresti. Acesta a fost construit in perioada 1898-1900 de catre arhitectul Ion Berindei pentru Grigore Cantacuzino.
Palatul avea faima celui mai exclusivist loc din Bucuresti, unde se tineau baluri si serate extraordinare organizate de Mihail Cantacuzino, impreuna cu Maria „Maruca" Rosetti. Printre oaspetii de vaza ai acestor evenimente se numara compozitorul George Enescu, viitorul sot al Marucai. In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, in aceasta cladire a functionat sediul presedintiei Consiliului de Ministri.
In 1956, Palatul Cantacuzino devine muzeu dedicat muzicianului George Enescu.
Vino sa descoperi pas cu pas povestea uneia dintre cele mai frumoase artere a Bucurestiului, Calea Victoriei. Bucura-te de privelistea oferita de cladirile artistocrate si de povestea din spatele acestora.
Rezerva acum locul tau la turul Povesti pe Calea Victoriei, din 24 Octombrie 2021.
Te asteptam cu drag alaturi de noi la o experienta relaxanta, in aer liber, care iti va face ziua mai frumoasa.